Dusk Of An Infinite Shade
- Agathodaimon (2013)You are listening to the song Dusk Of An Infinite Shade by Agathodaimon, writer by Agathodaimon in album In Darkness. The highest quality of audio that you can download is flac . Also, you can play quality at 32kbps, view lyrics and watch more videos related to this song.
- Adio - Agathodaimon
- In Darkness (We Shall Be Reborn) - Agathodaimon
- I've Risen - Agathodaimon
- Favourite Sin - Agathodaimon
- Oceans Of Black - Agathodaimon
- Somewhere, Somewhen - Agathodaimon
- Dusk Of An Infinite Shade - Agathodaimon
- Höllenfahrt Der Selbsterkenntnis - Agathodaimon
- Adio (Acoustic Version) - Agathodaimon
- In Darkness (We Shall Be Reborn) - Agathodaimon
- Favourite Sin - Agathodaimon
- Oceans Of Black - Agathodaimon
- Adio - Agathodaimon
- Somewhere, Somewhere - Agathodaimon
- Dusk Of An Infinite Shade - Agathodaimon
- Hollenfahrt Der Selbsterkenntnis - Agathodaimon
- Adio (Acoustic Version) - Agathodaimon
- I've Risen - Agathodaimon
Lyrics
Fâșii de văluri negre pe soare se-aștern
Tu, lună-a vieții mele infăsură-te-n umbră
Vino, zână, fii crudă și fii sumbră
Cufundă-te-n hăul urâtului etern.
Fii tot ce vrei, fii noapte sau roșie-auroră
O singura-mi regină făptura-mi-ntreagă te-adoră
Și-n mine orice fibră te-ntâmpină voioasă
Umbre multe se-ngroapă adânc în noapte.
Ruini! Suntem un sânge, solemni în fiecare noapte
lar carnea-i rece, străpunsă de-a ta umbră
Ma-mbată tot ce-mi dărui dureri sau vis etern.
Robit de-a ta privire, din vraja ochilor îți sorb
Tu mă mângâi pân'la sânge, cu ghearele-ți (ca) de corb.
Și-mi arde sufletul, esența, într-un foc aprins în inimă
De ființa ta nocturnă; dar tu-mi pari ca-ndepărtezi ironic
Adâncile zenituri de brațele-mi întinse spre negre infinituri.
Și de fiecare dată, când luna, ea dispare
Când noaptea dă să plece și umbre-ncep să ardă
Atunci, eu lacom, strâng regina-mi palidă-n brațe
Ca un muribund ce-n taină mormântul și-l dezmiardă..!
Umbre mute se-ngropau adânc în noapte..
[German translation:]
Streifen von schwarzen Schleiern bedecken langsam die Sonne
Oh Mond meines Lebens, verhulle dich mit Schatten.
Nahere dich mir, oh Stern
Sei grausam
Sei duster.
Meine einzige Konigin
Mein ganzes Wesen verehrt dich
Jede Faser meines Ich
Streckt sich dir entgegen
(Dunkle Schatten begraben sich tief in der Nacht)
Trummer!
Wir sind ein Blut, feierlich jede Nacht
Doch das Fleisch ist kalt
Durchbohrt von deinem Schatten
Alles, was du mir schenkst, macht mich trunken
Seien es Schmerzen oder endloser Traum!
Versklavt von deinem Blick
Trinke ich aus dem Zauber Deiner Augen
Wahrend du mich bis zum Blut streichelst
Mit rabenahnlichen Krallen.
In deinem Bett, Abgrund des Vergnugens
Verschwindet jeder qualende Gedanke
Dein Mund; eine nicht austrocknende Quelle
Verstromend ein Gift, das langsam verbrennt.
Verbrennend meine Seele, meine Essenz
In den Flammen, die du, Wesen der Finsternis
In meinem Herzen heraufbeschworen hast!
Doch du scheinst den Zenit von meinen Augen zu entfernen
Die zu den schwarzen Unendlichkeiten ausgestreckt sind
Und jedes Mal, wenn der Mond verschwindet
Wenn die Nacht zu gehen scheint
Und Schatten langsam verbrennen.
Halte ich gierig meine Konigin in den Armen
Wie ein Sterbender, der leidenschaftlich sein Grab liebkost.
(Viele Schatten habe sich tief in dieser Nacht begraben)
Blood began to clog
Still in the rain,
Some things can't be remembered
And some are harder to forget.
Recent comments