La Hotaru Cu Cinci Culmi

Păstă culmi dă coamă rară
Împăjeştit
Zarişte ascunsă vederii s-arată
Făţiş cuprins ‘n spaimă arsă.

Verde-gălbui
Mîzgă agaţă ‘n vîrfuri dă brad
Crengile ascuţite ale stejarilor
Dă după mii de dealuri.

‘N frunză dă lemn dă brad
‘N miere dă lemn dă frag
‘N zeamă dă stînjen, sînge dă stejar
Colo-n zarea celor culmi
La hotaru cu cinci ulmi
Ce răsar dîntr-o tulpină
Mrejuit rodesc
Ulmii şi gorunii
Şi tînjind înalţă
Suspin veştejimii.

Păstă corongiş, ‘n tîrniţa bîrsanului
În şaua dîntre izvoare
Răsună văile şî dealurile
D-aud toate neamurile
Zarmă ce stringă
‘Nfiripatu-s-a, dătunata
‘N şlefuiala străvechimii
‘N fundul genunii
Aibă tihna vîntului
Şî greu' pămîntului.

O boare ‘ncet ridică
Neguri oprite-n timp
Tresar ‘n adierea ‘ntunecimii
Precum crîncenia cuprinde
Durerea văii, toată
Slobod îs şî liber îi!

Umbre cînd pornesc,
Tărîmurile toate, hotărît
Înverzită culme, dă cremene
Cernit rărunchi oftează.