Picur Viu Foc

Aer rar plămînii inimii adapă
Pătruns, vuieşte-a firii şoaptă
Dă gheaţă-oţelită
Foşneşte foc ‘n măruntai dă munte
Vrerile cerului aprind
Jar pus dă mistuit foc îmbracă-n haină amurgu'.

Negru pămînt, neagră inimă
Frînt zbor în cerc desfac
Rotind privirea
Picur în loc
‘N gheaţă dezvelit
Foc, foc viu, viu foc.

Vînătă văpaie vuieşte-n firea pustiului
Lupii aerului tîrnăie flăcări dă gheaţă
‘Ncheagă corzi-nvăpăiate
Scapără apă vie străfundată.

Geriu încărit ‘n mine,
Văpaie plumbită striveşte
Lumi prăbuşite strigă,
Dîn ars fum viaţă a-prinde
Gîndu cuprins ‘n palmă
Gonind ‘nstăpînirea golului
Ţîgîră-nflacără.

Cale blîndă, cale seacă
Cărăruie dîn pădure
Vino şî aşează drum
Îmbină zî cu noapte în-una
Zî cuvînt, care trăieşte
Suflă gînd, ce-mplineşte
Misterului bătut
Ascunsului văzut
Galbenul pămîntului
Şezămînt năpustului
Cimtir urşilor
Pădure craiului.

Rotind privirea picur foc
Foc viu ‘n gheaţă dăzvelit
‘Ngheţat sălaş
În-fierbîntat sticleşte
Straiu ‘nsîngurat
În-roşit fărbind.